BIOPAJDUR
Rezultate şi concluzii
UCV Craiova

Studiul chestionarelor au arătat că:

• fermierii din localitatea Cernădia comuna Baia de Fier deţin suprafeţe mici de teren agricol adică 2-5 hectare. Aceste suprafeţe nu reprezintă singurul mijloc de existenţă, cetăţenii tinerii fiind în majoritate salariaţi
• tehnica de întreţinere şi exploatare care se aplic la pajişti este simplă, minimală, extensivă motiv pentru care producţiile obţinute sunt reduse, cu mult inferioare potenţialului productiv normal.
• in localitatea Preajba terenul agricol este fărâmiţat iar suprafaţa fermelor mică. Pentru majoritatea localnicilor terenul agricol nu constituie singura sursă de existenţă, întrucât în fiecare familie există salariaţi, localitatea aflându-se în apropierea municipiului Tg. Jiu
• pajiştile au o pondere însemnată în terenul agricol dat fiind specificul reliefului şi tradiţia în creşterea animalelor

Zona experimentală se caracterizează prin:

• câmpul de Experienţă de la Preajba se află în zona subcarpatică a Olteniei la o altitudine de circa 300 m, iar cel de la Rânca în Munţii Parâng la o altitudine de 1600 m.
• la Preajba experienţele sunt amplasate pe un luvisol albic acid (valoarea pH=5,1) sărac în elemente fertilizante, cu proprietăţi fizico-chimice necorespunzătoare, cu fertilitate slabă.
• la Rânca (Muntele Corneşu Mare) experienţele sunt amplasate pe un sol brun acid cu valoarea pH de 4,2, foarte sărac în elemente nutritive, cu grad de saturaţie în baze de sub 10 %.
• in zona subcarpatică temperatura medie anuală este de 10,2 ^oC iar precipitaţiile anuale însumează 798 mm. Repartizarea lunară a precipitaţiilor este însă neuniformă, nefiind excluşi ani secetoşi sau perioade uscate îndeosebi la mijlocul sezonului de vegetaţie.
• la Rânca, temperatura medie anuală este de 3,8 ^oC iar precipitaţiile anuale de peste 1300 mm, clima având un caracter aproape alpin.

Studiul biodiversităţii a arătat că:

• Sub aspectul indicelui de temperatură, pajiştile s-au diferenţiat în funcţie de zonă. In pajiştile de deal dominate de Agrostis capillaris sau de Festuca pratensis, cel mai mare grad de acoperire au prezentat speciile amfiterme şi cele caracteristice zonelor temperate iar în pajiştea de Chrysopogon gryllus, speciile amfiterme şi cele de zone calde.
• Analiza indicilor de umiditate a demonstrat că în pajiştile de munte au dominat speciile amfitolerante şi cele de soluri moderat umede. Numai pajiştea de Festuca ovina ssp. sudetica a fost dominată de specii de soluri uscate-moderat umede.
• Pajiştile de deal au fost dominate de specii caracteristice solurilor moderat-umede şi de specii amfitolerante, cu excepţia pajiştii de Chrysopogon gryllus la care cel mai mare grad de acoperire a revenit speciilor de soluri uscate.
• Pajiştea de deal de Agrostis capillaris este dominată de speciile eurioice şi de cele indicatoare de sol moderat acid.
• In pajiştile de Chrysopogon gryllus şi de Festuca pratensis au avut acoperire mare speciile indicatoare de soluri neutre precum şi speciile eurioice.
• Din punctul de vedere al valorii agronomice s-a remarcat pajiştea de Festuca pratensis, cu V_p= 3,27 şi capacitatea de păşunat de 1,63 UVM/ha, care face parte din clasa a II-a şi poate fi considerată ca foarte bună, precum şi pajiştea de Agrostis capillaris cu V_p = 2,53 şi capacitatea de păşunat de 1,26 UVM/ha (clasa a IV-a, categoria bună).
• Dintre pajiştile de munte, cea de Festuca rubra este medie, de clasa a VI-a (V_p = 1,79, capacitatea de păşunat 0,89 UVM/ha).
• Pajiştile de Chrysopogon gryllus, Nardus stricta sau Festuca ovina ssp. sudetica sunt slabe sau chiar degradate, cu valoarea pastorală de 0,52-1,13, având o capacitate de păşunat de sub 1 UVM/ha.