RESEARCHES CONCERNING THE MEAT PRODUCTION IMPROVEMENT AT THE INDIGENOUS SHEEP POPULATIONS, THROUGH THE APPLIANCE OF CERTAIN APPROPRIATE FATTENING TECHNOLOGIES
C. Pascal, I. Gîlcă, I. Pădeanu, Gh. Nacu, S.V. Daraban, N. Iftimie, C. Costica
Abstract
The main purpose of the researches was to reveal the production capacity of sheep youth for increased quantities of high quality mutton, under semi-intensive fattening conditions. The biological material belonged to Ţigaie and Ţurcană breeds, while the groups have been established on several criteria, such as: gender, breed, variety, age and body weight. Control weightings have been run in order to assess whole cumulated body mass and the average daily gain. These data served to calculate the feed conversion ratio for each kg gain of live weight. During the researches, the feeding was identical for all groups. However, the diets were different, in accordance with the technological stage. At the end of the fattening period, control slaughtering has been run, in order to evaluate the real fattening degree, on the slaughtered animal. Consequently, the slaughtering efficiency and the participation ratio of the trenched parts in whole carcass have been calculated after carcasses weighting. The fattening technology supposed an overall period of 175 days and comprised three technological periods: adaptation, growing and fattening and finishing. During adaptation period, the daily average gains had very low values, while during the second phase, certain statistic distinct differentiations occurred between groups, the daily gain being comprised between 108.5 ± 9.8g in Ţurcană females, grey variety and 139.0 ± 11.8g in Ţigaie males. Highest values for slaughtering efficiency were recorded at the Ţigaie males lambs, meaning 44.40%, slightly followed by the Ţurcană males group, black variety (44.10%). Among the females groups, the best results have been consecutively achieved by Ţigaie, Ţurcană black variety and Ţurcană white variety.After carcasses trenching in Ţigaie breed, the participation of the parts belonging to Ist quality class were found at 62.8%, meaning that from this value, 46.9% represented the leg of mutton. Poorest results after trenching and quality classifying have been achieved from the Ţurcană females, white variety. Our researches revealed significant increases of carcasses quality and prove that prior to delivery the youth fattened on pasture should receive concentrate supplementation during the last 30 days.
CERCETĂRI PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA PRODUCŢIEI DE CARNE LA OVINELE LOCALE PRIN APLICAREA UNOR TEHNOLOGII DE ÎNGRĂŞARE ADECVATE
C. Pascal, I. Gîlcă, I. Pădeanu, Gh. Nacu, S.V. Daraban, N. Iftimie, C. Costica
Rezumat
Cercetările efectuate au avut ca scop principal evidenţierea capacităţii de producere a unor cantităţi sporite de carne de calitate superioară în condiţii de îngrăşare de tip semiintensiv a tineretului ovin. Materialul biologic cercetat a aparţinut raselor Ţigaie şi Ţurcană, iar loturile au fost constituite ţinându-se cont de sexul produşilor, rasă, varietate, vârstă şi greutate corporală. Pentru determinarea masei totale acumulate şi a sporului mediu zilnic au fost efectuate cântăriri de control, date care ulterior au servit la determinarea consumului specific de furaje pe kg spor greutate vie. Pe durata desfăşurării cercetărilor furajarea a fost identică pentru toate loturile, însă structura raţiilor furajere utilizate a fost diferită în funcţie de faza tehnologică. La sfârşitul perioadei de îngrăşare s-au efectuat sacrificări de control, realizându-se astfel şi o apreciere reală a gradului de îngrăşare pe animalul sacrificat. De asemenea, după sacrificare s-a determinat randamentul, precum şi procentul de participare a regiunilor de măcelărie tranşate în total carcasă. Tehnologia de îngrăşare aplicată a avut o durată totală de 175 zile şi a inclus trei faze tehnologice: acomodare, creştere şi îngrăşare - finisare, derulate pe păşune. În faza de acomodare, sporurile medii zilnice au fost foarte mici, însă în faza a doua între loturi apar deja deosebiri distincte pentru pragurile statistice luate în considerare, sporul mediu zilnic a fost cuprins între 108,5 ± 9,8g la lotul de femele a rasei Ţurcană, varietatea brumărie, şi 139,0 ± 11,8g la lotul de masculi a rasei Ţigaie. Randamentul la sacrificare cu valorile cele mai mari s-a înregistrat la mieii masculi aparţinând rasei Ţigaie, cu 44,40%, urmaţi foarte aproape (44,10%) de lotul de masculi aparţinând varietăţii negre a rasei Ţurcană. Dintre loturile de femele, rezultatele cele mai bune au fost obţinute, în ordine, de Ţigaie, Ţurcană varietatea neagră şi Ţurcană varietatea albă. În urma tranşării carcaselor, la rasa Ţigaie ponderea regiunilor încadrate în clasa de calitate a I-a reprezenta 62,8%, iar din această valoare aproximativ 46,9% este deţinută de jigou. Rezultatele cele mai slabe, la tranşarea şi încadrarea pe calităţi, s-au înregistrat în cazul aprecierilor carcaselor rezultate din sacrificările de control a lotului de femele aparţinând rasei Ţurcană, varietatea albă. Cercetările efectuate evidenţiază o creştere semnificativă a calităţii carcaselor şi justifică din acest punct de vedere ca, înainte de livrare, tineretul îngrăşat pe păşune să beneficieze de suplimente concentrate în ultimele 30 zile.
Cuvinte cheie: carcase, Ţurcană, Ţigaie, tehnologii de îngrăşare, carne de ovine
