Abstract
At present, in veterinary practice the main emphasis should be placed on prevention of asphyxia of calves at birth since instruments suitable for a reliable clearing of respiratory passages and for the maintenance of this state and for artificial respiration of calves in the field are not yet widely available. The most important breeding objective is to reduce the number of calving assistance required. This is even more important, since calving assistance in itself may result in a shift of the calf's acid-base balance to acidosis. In case of difficult calving, the mode (traction or caesarean section) and time of calving assistance (within 2 h after rupturing the foetal sacs /Held 1983/) should be chosen with regard to profitability factors and in a manner which would allow the least possible shift of the calf's acid-base balance towards acidosis. Before applying traction, the measurements of the soft birth canal should always be considered when dilatation of the soft maternal passages is not sufficient they must be expanded non-surgically or surgically (episiotomy lateralise) and obstetric lubricants should be used to avoid tractions longer than 2 to 3 minutes (Szenci 1985b, 2003) and rib and vertebral fractures due to excessive traction (Schuijt 1990). If a prolonged traction is expected, Caesarean section should be carried out to save the calf and to prevent injuries to the maternal birth canal. Recent studies have shown that before making a decision as to the mode of calving assistance in an animal hospital, the results of acid-base balance measurements from blood samples should be considered. The routine use of complex treatment of calves (initiation of respiration, intensive rubbing of the newborn calf especially the neck and shoulder region with a dry large towel cloth, oxygen supplementation, compensation of acidosis by bicarbonate treatment) born with severe asphyxia may reduce the postnatal calf losses (Szenci 2003, Mee 2009). In addition to an adequate therapy, particular attention in the case of calves with asphyxia should be paid to the ingestion and absorption of sufficient amounts of colostrums (Eigenmann et al 1983b, Besser et al 1990), since the lack of colostrum uptake is accompanied by an increased susceptibility to gastrointestinal disorders (Besser and Gay 1994). In case of diarrhoea or pneumonia early diagnosis and immediate adequate treatment is needed to decrease the rate of calf morbidity and mortality (Smith 2009).
Key words: dairy calf, cow, diagnosis of prenatal well-being
DIAGNOSTICUL PERINATAL ŞI BUNĂSTAREA VIŢEILOR
O. Szenci
Rezumat
În prezent, practica obstetricală veterinară se focalizează pe prevenirea asfixierii viţelului la fătare, din moment ce instrumentarul adecvat eliberării căilor respiratorii a nou-născutului, menţinerii neobstrucţionate a acestora şi practicării respiraţiei artificiale nu este disponibil în orice fermă. În ameliorarea genetică, se urmăreşte ca obiectiv reducerea, pe cât posibil, a numărului de fătări asistate. Acest aspect este foarte important, din moment ce însăşi manevrele din timpul asistării fătărilor pot produce o perturbare a echilibrului acido-bazic al viţelului, cu tendinţa de instalare a acidozei. În cazul apariţiei distociilor, decizia asupra modului de remediere (tracţiune sau cezariană) şi duratei de intervenţie (în decurs de 2 ore consecutiv ruperii membranelor fetale) trebuie luată în raport cu factorii de profitabilitate şi în aşa fel încât să se realizeze o perturbare cât mai redusă a echilibrului electrolitic la viţei, pentru prevenirea acidozei. Anterior aplicării tracţiunii, pentru a permite un pasaj uşor al viţelului, trebuie pregătit canalul genital atunci când dilataţia naturală a acestuia este insuficientă. Pregătirea se face chirurgical (epiziotomie laterală) sau nechirurgical (aplicare de lubrifianţi obstetricali), pentru a evita: practicarea tracţiunilor pe o durată mai mare de 2 - 3 minute (Szenci 1985b, 2003) şi, implicit, fracturi ale coastelor şi vertebrelor la produsul de concepţie (Schuijt 1990). Dacă se estimează o durată prea mare a tracţiunilor, trebuie intervenit prin operaţie cezariană, pentru a preveni rănirea viţelului la pasajul canalului genital matern. Studii recente sugerează că, înaintea adoptării oricărei decizii privind fătarea asistată, de ex. într-un spital veterinar, trebuie efectuate analize asupra echilibrului acido-bazice din sângele viţelului. Rutina intervenţională presupune un tratament complex aplicat viţeilor născuţi cu sindrom de asfixie (masaj de iniţiere a respiraţiei, buşumare intensivă, în special a zonei gâtului şi umerilor, aport suplimentar de oxigen, compensarea acidozei metabolice prin tratament cu bicarbonat), pentru a preveni pierderile postnatale (Szenci 2003, Mee 2009). Complementar unei terapii adecvate, trebuie acordată o atenţie particulară în privinţa ingestiei şi absorbţiei adecvate de colostru (Eigenmann şi col. 1983b, Besser şi col. 1990), cunoscut fiind faptul că deficienţele privind consumul de colostru sunt asociate cu o susceptibilitate crescută a afecţiunilor gastrointestinale (Besser şi Gay 1994). În caz de diaree sau pneumonie, diagnoza precoce şi tratamentul imediat al acestor afecţiuni sunt necesare pentru a reduce morbiditatea şi mortalitatea la viţei (Smith 2009).
Cuvinte cheie: viţei din rase de lapte, vaci, diagnosticarea bunastării perinatale
