THE EFFECTS OF GENOTYPE AND FATTENING TECHNOLOGY ON MEAT PRODUCTON CHARACTERISTICS
Kukovics Sándor, Németh Tímea, Lengyel Attila, Toldi Gyula, Jávor András
Abstract
Indigenous Transylvanian Racka ewes were mated to rams of various breeds: Beltex, British Milksheep, Charollais, Dorper, Ile de France, German Blackhead Sheep, German Mutton Merino, Suffolk and Texel to improve the meat production ability without changing the extensive production system. Forty crossbred lambs per genotypes (50-50% male and female) were fattened up to 30 kg of bodyweight or 130 days of age in 3 experiments: extensive, semi intensive, and intensive. The lambs were weighed after birth, during suckling and fattening period (two weekly) closing with body measurements. During the experimental slaughtering various data and carcass measurements were taken. There were significant differences among the fattening methods in each genotype of lambs. At the same time, a strong genotype effects was observed on the meat production traits. The extensive fattening produced the weakest results (independently from fathers' genotypes). The semi intensive fattening method resulted in better results, but most lambs could not reach the slaughter weight (30 kg) before 130 days (independently from fathers' genotypes). The use of intensive fattening technology gave acceptable results, but in the case of the control lamb group still needed longer fattening time comparing to crossbred lambs to get the requested body weight. There were significant interactions between lamb genotypes, gender, age and occupation of consumers as well as sensory evaluation of various lamb meat foods.
EFECTUL GENOTIPULUI ŞI A TEHNOLOGIEI DE ÎNGRĂŞARE ASUPRA CARACTERISTICILOR PRODUCŢIEI DE CARNE
Kukovics Sándor, Németh Tímea, Lengyel Attila, Toldi Gyula, Jávor András
Rezumat
Oile din rasa indigenă Transylvanian Racka au fost încrucişate cu berbeci din diferite rase: Beltex, British Milksheep, Charollais, Dorper, Ile de France, German Blackhead Sheep, German Mutton Merino, Suffolk şi Texel în vederea îmbunătăţirii producţiei de carne fără a schimba sistemul extensiv. Patruzeci de miei rezultaţi din încrucişarea fiecărui genotip (50-50% masculi şi female) au fost îngrăşaţi până la o greutate corporală de 30 kg sau până la atingerea vârstei de 130 zile în 3 variante experimentale: extensiv, semi-intensiv şi intensiv. Mieii au fost cântăriţi imediat după fătare, precum şi pe durata alăptării şi îngrăşării (de două ori pe săptămână) măsurându-se dimensiunile corporale. La sacrificare au fost obţinute diferite date cu privire la dimensiunile carcaselor. Au fost înregistrate diferenţe semnificative între metodele de îngrăşare pentru fiecare genotip de miei. În acelaşi timp s-au observat puternice efecte ale genotipului asupra producţiei de carne. Sistemul extensiv de îngrăşare a înregistrat cele mai slabe rezultate (independent de genotipul tatălui). Metoda semi-intensivă de îngrăşare a dat cele mai bune rezultate, dar marea majoritate a mieilor nu au atins greutatea de sacrificare (30 kg) înainte de 130 de zile (independent de genotipul tatălui). Utilizarea tehnologiei intensive de îngrăşare a condus la obţinerea unor rezultate acceptabile, dar în cazul lotului martor miei au avut nevoie de o perioadă de îngrăşare mai îndelungată comparativ cu miei obţinuţi prin încrucişări, pentru atingerea greutăţii corporale dorite. Există interacţiuni foarte semnificative între genotipul, sexul şi vârsta mieilor şi preferinţele consumatorilor în ceea ce priveşte evaluarea senzorială a cărnii de miel.
Cuvinte cheie: oi, tehnologii de îngrăşare, producţia de carne, clasificarea carcaselor, însuşiri senzoriale
