AMELIORATION OF THE KARAKUL SHEEP RACE IN DIFFERENT AREAS AND COUNTRIES OF THE WORLD

I. Buzu

Abstract
    The purpose of this paper was the comparative appreciation of the historiography of the Karakul race improvement in various areas and countries of the world. It was found that, Karakul sheep are concentrated, harvested and exploited in countries and regions that have vast natural pasture lands, even impoverished (semi-desert and desert from Central Asia, Africa), but expanded with a climate that allows them to be maintained throughout the calendar year to grazing, without costly shelters. In these countries and regions, Karakul sheep are breding not only to meet the urgent needs of the rural population, but also to get income from the sale of skins at international fur auctions. In Germany and Austria, the Karakul sheep were raising both for breeding and crossbreeding with other races, as well as for pure race for breeding material. On the basis of scientific research, was elaborated Karakul sheep origin and the formalistic view of the influence of the environment on the spinning of the fibers and the formation of the loop was combated. Have been identified the most compatible races (Somali) for crossing with Karakul, on the basis of which the idea of creating new Karakul sheep populations in Southwest Africa (Namibia) was created by crosses of transformation of sheep from breeds local. In Namibia, they were created some new entarasias of sheep Karakul with smooth curls, moire and smooth bark with short fibers. The skins of these types have soon conquered the world market of similar fur. In Ukraine, at the Institute for Scientific Research for the Steppe area, between 1935-1970 years was created, by crossing the Karakul with Romanov a new type of prolific Karakul. In Romania, at SCPCO Popauti, Botosani, a new type of Karakul sheep was created by crossing the Turcana sheep with the pure race Karakul rams, creating new lines and new populations with varieties of colors, gray, brown and white. In the former USSR, with the help of researchers from the United States Institute for Scientific Research for Karakulture (Samarkand), through the selection and the increase of sheep pure Karakul sheep were created a large number of sheep intakes such as: Gray of Buhara, Gray of Surhandaria, Gray Karakalpakia, as well as elite, black: Karakum, Mubarek, Nişan, Kenimeh etc; of greyish colour Nurata, Guzar, Cabadian etc; Gray Color: Kazalkum, Navoi, Talimarjan, etc. After the collapse of the USSR, the independent Central Asian countries continued to improve the Karakul sheep race, in which have been created a series of new type of Karakul sheep (15 in number) with specific productivity for skins, including Uzbekistan - 7 types, Kazakhstan - 4 types, Turkmenistan - 2 types, Tajikistan - 1 type, Kalmâkia - 1 type. All new type of Karakul sheep, created in Central Asian countries, South Africa and Europe, have unilateral production - high quality newborn lambs with different types of valuable curls and original colors. Neither one of new types of Karakul sheep produced in these countries (except Romania) has not aproached the issue of improving milk and meat skills as they are not specific to the Karakul race breeding in the home regions

Key words: historiography, mondial, countries, breeding, amelioration, sheep, Karakul race

AMELIORAREA RASEI DE OVINE KARAKUL ÎN DIFERITE ZONE ŞI ŢĂRI ALE LUMII

I. Buzu

Rezumat
    Scopul acestei lucrări a fost aprecierea comparativă a istoriografiei ameliorării rasei Karakul în diferite zone şi ţări ale lumii. A fost constatat că, ovinele Karakul sunt concentrate, crescute şi exploatate eficient în ţările şi regiunile care dispun de imense teritorii de păşuni naturale, fie şi sărăcăcioase (semipustii şi pustii din Asia Centrală, Africa), dar extinse, cu climat ce permite întreţinerea acestora pe parcursul întregului an calendaristic la păşunat, fără adăposturi costisitoare. În aceste ţări şi regiuni, ovinele Karakul se cresc nu doar pentru asigurarea necesităţilor stringente ale populaţiei rurale, dar şi pentru obţinerea unui venit din comercializarea pielicelelor la licitaţiile internaţionale de blănuri. În Germania şi Austria, ovinele Karakul au fost crescute atât pentru cercetare şi încrucişare cu alte rase, cât şi în rasă pură pentru producerea materialului de prăsilă. În baza cercetărilor ştiinţifice a fost elaborată teoria originii ovinelor Karakul şi combătută viziunea formalistică despre influenţa determinantă a mediului ambiant asupra înrulării fibrelor şi formării buclajului. Au fost identificate cele mai compatibile rase (Somali) pentru încrucişarea cu cea Karakul, în baza cărora a fost înaintată ideea de creare în Africa de Sud-Vest (Namibia), a unor populaţii noi de ovine Karakul prin încrucişările de transformare a oilor din rasele locale. În Namibia, au fost create câteva tipuri noi intrarasiale de ovine Karakul cu buclajul plat, moarat şi neted, cu fibre scurte. Pielicelele de aceste tipuri au cucerit, în curând, piaţa mondială de blănuri similare. În Ukraina, la Institutul de Cercetări ştiinţifice pentru Raioanele de Stepă, în perioada anilor 1935-1970 a fost creat, prin încrucişarea ovinelor Karakul cu Romanov, un tip intrarasial nou Karakul prolific. În România, la SCPCO Popăuţi, Botoşani, a fost creat un tip nou intrarasial de ovine Karakul prin încrucişarea oilor ţurcana cu berbecii Karakul rasă pură, creând în cadrul tipului linii şi populaţii noi cu varietăţi de culoare brumărie, sur, maro şi alb. În fosta URSS, cu aportul cercetătorilor Institutului Unional de Cercetări ştiinţifice pentru Karakultură (or. Samarkand), prin selecţie şi creşterea ovinelor Karakul în rasă pură au fost create un şir numeros de tipuri intrarasiale de ovine, cum sunt: Sur de Buhara, Sur de Surhandaria, Sur de Karakalpakia, precum şi de elită, de culoare neagră: Karakum, Mubarek, Nişan, Kenimeh etc; de culoare brumărie: Nurata, Guzar, Cabadian etc; de culoare sur: Kâzâlkum, Navoi, Talimarjan etc. După destrămarea URSS, în ţările independente din Asia Centrală a continuat ameliorarea rasei de ovine Karakul în rasă pură, în care au fost create un şir de tipuri noi (15 la număr) de ovine Karakul cu productivitate specifică pentru pielicele, inclusiv: în Uzbekistan - 7 tipuri, Kazakhstan - 4 tipuri, Turkmenistan - 2 tipuri, Tajikistan - 1 tip, Kalmâkia - 1 tip. Toate tipurile noi de ovine Karakul, create în ţările Asiei Centrale, Africii de Sud-Vest şi Europei au direcţia de producţie unilaterală - pielicica mielului nou-născut de calitate superioară, cu diferite tipuri de buclaj valoros, culori şi coloraţii originale. Nici la unul din tipurile noi de ovine Karakul create în aceste ţări (cu excepţia României) nu a fost abordată problema ameliorării aptitudinilor de lapte şi carne, deoarece acestea nu sunt specifice pentru rasa Karakul crescută în regiunile de origine.

Cuvinte cheie: creştere, ameliorare, ovine, rasa Karakul, istoriografia mondială, ţări