TANK SIZE AND AQUACULTURE MANAGEMENT INFLUENCE ON THE PRODUCTION OF GOLD FISH, Carassius auratus (L.), UNDER TROPICAL CONDITIONS

Jha Prithwiraj

Abstract
   Growth performance of gold fish Carassius auratus (L.) produced in tanks of different size and treated under different management regimes were compared. Tanks of two different size and make were used (concrete; capacity: 2000 l and earthen; capacity: 59650 l) for four management regimes: (1) live zooplankton fed to fish larvae in concrete (CLF) and earthen tanks (ELF); (2) application of poultry manure in concrete (CPM) and earthen tanks (EPM); (3) application of cow manure in concrete (CCD) and earthen tanks (ECD); and (4) a control treatment for concrete (CC) and earthen tanks (EC). Fish larvae (0.10 ± 0.007 g) were cultured for 11 weeks. Weight gain of gold fish was highest in the ELF treatment. There was a significant difference in the survival of gold fish among the treatments, ranging from 64.83% in CC to 93.40% in ELF. Significantly higher values of pH and dissolved oxygen were obtained in the live food and control treatments (for both concrete and earthen tanks), compared to the manured treatments. The concentration of total alkalinity, BOD, PO₄ – P, NO₃ – N and specific conductivity were significantly higher in EPM and ECD, compared to other treatments. The results indicate that introduction of live zooplankton into culture units resulted in higher growth of fish larvae. Better growth of cultured fish were obtained in larger earthen tanks compared to smaller concrete tanks through maintenance of better water quality and greater abundance of plankton.

ROLUL MANAGEMENTULUI ŞI A MĂRIMII BAZINULUI ASUPRA CREŞTERII ŞI A RATEI DE SUPRAVIEŢUIRE A CARASULUI AURIU, Carassius auratus (L.)

Jha Prithwiraj

Rezumat
   S-au comparat performaţele de creştere ale carasului auriu Carassius auratus (L.) obţinut în bazine de diferite dimensiuni şi cu diferite sisteme de management. S-au folosit două tipuri de bazine (din beton cu o capacitate de 2000 l şi de pământ cu o capacitate de 59650 l) pentru patru regimuri de management: (1) hrănirea cu zooplancton viu a larvelor de peşte din bazinele din beton (CLF) şi din bazinele de pământ (ELF); (2) distribuirea de gunoi de pasăre în bazinele din beton (CPM) şi în bazinele de pământ (EPM); (3) distribuirea de gunoi de grajd în bazinele din beton (CCD) şi în bazinele de pământ (ECD); şi (4) un martor pentru bazinele din beton (CC) şi pentru bazinele de pământ (EC). Larvele de peşte (0.10 ± 0.007 g) au fost crescute timp de 11 săptămâni. Sporul cel mai mare în greutate la carasul auriu s-a înregistrat la experienţa ELF. A existat o diferenţă semnificativă a ratei de supravieţuire a carasului auriu între experienţe, de la 64,83% în CC la 93,40% în ELF. Valori semnificativ mai mari pentru pH şi pentru oxigenul dizolvat au fost obţinute la administrarea hranei vii şi la lotul martor (atât pentru bazinele din beton cât şi pentru cele de pământ), în comparaţie cu bazinele în care s-a administrat dejecţii. Concentraţia alcalinităţii totale, BOD, PO₄ – P, NO₃ – N şi conductivitatea specifică au fost semnificativ mai ridicate în EPM and ECD, comparative cu celelalte variante. Rezultatele arată că introducerea zooplanctonului viu în bazinele de creştere a generat o creştere mai bună a larvelor de peşte. Rezultate mai bune s-au obţinut când peştele a fost crescut în bazinele mari de pământ în comparaţie cu bazinele mai mici din beton datorită menţinerii unei mai bune calităţi a apei şi abundenţei planctonului.

Cuvinte cheie: Caras auriu, management, mărime bazin, calitate apă, plancton, producţie de peşte