Istoric

Învăţământul superior horticol din Iaşi are vechi tradiţii, începuturile sale fiind legate de activitatea marelui agronom Ion Ionescu de la Brad care, în cursul său de Agricultură, Geniu rural şi Industrie agricolă de la Academia Mihăileană (1842), susţinea prelegeri de viticultură, pomicultură, legumicultură şi de arboricultură ornamentală.

Prin înfiinţarea în 1907 a Catedrei de Chimie Agricolă şi ulterior, în anul 1912, a Secţiei de ştiinţe Agricole în cadrul Facultăţii de ştiinţe a Universităţii din Iaşi, sub conducerea profesorului Haralambie Vasiliu, prelegerile cu caracter horticol au fost incluse în conferinţele despre agricultura raţională. Acestea au devenit parte componentă a studiilor pentru care acordau, începând cu anul 1915, primele diplome de "LICENŢĂ ÎN ŞTIINŢE AGRICOLE" din România.

În anul 1929 s-a înfiinţat prima catedră de Horticultură şi Viticultură în cadrul căreia Mihai Costeţchi a predat cursurile de pomologie şi viticultură. în aceeaşi perioadă s-a înfiinţat ferma horticolă "Vasile Adamachi", ca principală bază de instruire pentru studenţi. De la aceste începuturi şi până în anul 1951 au avut loc ample activităţi în ştiinţa, cercetarea şi practica horticolă în această parte de ţară, realizate de valoroşi cărturari, dar şi de practicieni care au găsit aici condiţii deosebit de favorabile.

Ca urmare a dezvoltării horticulturii la nivel naţional şi zonal, în cadrul Institutului Agronomic din Iaşi s-a înfiinţat în anul 1951 Facultatea de Horticultură. Era a doua facultate de profil din ţară care, alături de cea din Bucureşti, urma să pregătească specialişti pentru toate sectoarele horticulturii.

În anul 1986, la nivel naţional s-a reorganizat, abuziv şi fără discernământ, învăţământul superior agricol, facultatea devenind secţie în cadrul Facultăţii de Agronomie, alături de celelalte specializări. După schimbările de regim din anul 1989 Facultatea de Horticultură a revenit acolo unde îi era locul, ca facultate de sine stătătoare, cu durata studiilor de 5 ani.